Frica

Un sentiment atât de bun și, totodată, atât de rău. 

Natura ne-a înzestrat cu aceste instincte de autoconservare și supraviețuire, de apărare și autoapărare, al căror scop a fost și va fi întotdeauna să ne țină departe sau măcar nu prea aproape de pericole. 

Această bunătate, privită prin alte lentile poate fi văzută ca o mare răutate, ca un dușman. 

Dușman care stă în calea evoluției noastre.

În timp ce orice lucru măreț ne așteaptă să trecem pragul fricii și să mânăm caii curajos spre acesta, dușmanul nostru caută să ne convingă de pericolele care ne pot întâmpina pe drumul nostru călare. 

Pericole mai mult sau mai puțin adevărate, dar în orice caz obstacole imaginare fără a căror depășire progresul este imposibil. 

Evoluția personală, evoluția universală se bazează pe curaj.

Curajul de-a începe o luptă cu frica și de-a nu părăsi câmpul de luptă până nu câștigi.