Sunt dispus să mor ca să trăiesc
Se spune că toți oamenii sau, mă rog, aproape toți oamenii supraviețuiesc, dar nu toți trăiesc cu adevărat.
Se spune că mulți oameni mor undeva la 25 de ani, dar sunt îngropați abia la 75.
Iar eu spun că pentru a trăi cu adevărat trebuie să fii dispus să mori.
Mai exact să nu-ți mai fie frică să mori.
Ce vreau să spun cu asta?
Vreau să spun că este imposibil să trăiești cu adevărat și să simți că trăiești dacă nu trăiești așa cum îți dorești tu.
Iar dacă în fiecare zi cel mai frecvent sentiment pe care îl trăiești este frica și gândurile care-ți apar cel mai rapid în minte sunt cele negative, ilustrând tot felul de imagini scăldate în emoția fricii, clar nu poți trăi așa cum îți dorești.
Pași ce pot fi îndreptați către carieră, precum marele act de a-ți descoperi și urmări pasiunea, studiind pentru a ajunge pe culmele succesului în acel domeniu sau simplul act de-a trimite un CV la o firmă ce face angajari.
Poate fi vorba despre sănătate, iar în acest sens poți face mulți pași, precum a începe să ridici greutăți sau să faci un sport de contact, a urma un stil și o dietă alimentară mai sănătoase, a adopta un program de somn mai efectiv și multe altele.
Poate fi vorba de pași importanți spre o viață socială mai sănătoasă și mai activă, precum a trimite un mesaj unei persoane de care ești interesat sau a o aborda față în față și a-ți manifesta dorințele față de acea persoană.
Poate fi vorba mai ales de afaceri, pentru că știm cu toții că este un subiect ce presupune multe riscuri și tocmai de aceea nu oricine are curajul să se avânte într-o asemenea aventură. Afacerile nu sunt ca joburile. Tocmai faptul că oricine a avut sau va avea de-a lungul vieții măcar un job, dar nu oricine a avut sau va avea de-a lungul vieții o afacere proprie ne face să înțelegem că este un subiect evitat de o mare majoritate a oamenilor și nu din alte motive decât din frică.
Poate fi vorba chiar și de lucruri ce pot aduce divertisment, precum o săritură cu parașuta, sau poate doar a merge la o petrecere unde se pot afla diferiți oameni, cunoscuți sau necunoscuți.
Lucruri aparent banale unele dintre ele.
Bun. Și ce legătură au toate acestea cu moartea sau cu frica de moarte?
Legătura pe care o au toate acestea cu moartea sau cu frica de moarte este una puțin spus mare și am să explic imediat de ce. Toate situațiile în care tu eziți să faci lucruri care îți pot aduce progrese reale se împart în două categorii.
În prima categorie sunt situațiile în care deși ți-ai dori să acționezi azi și să nu mai lași timpul să treacă, eziți din cauza unor gânduri care nu spun direct ca îți este frică de moarte, dar ele provin direct din frica de moarte. Este vorba despre gânduri care la prima vedere îți dau de înțeles că poți avea de suferit fizic, psihic sau emoțional ca urmare a consecințelor acțiunilor pe care vrei să le faci, dar prin analiza fiecărei frici în parte putem concluziona că oricare din ele provine din frica de moarte.
Indiferent că este vorba de frica de a nu fi plăcut de o anumită persoană, care provine din frica de a fi respins de acea persoană, care implicit provine din frica de a rămâne singur și a nu te putea reproduce, care la rândul lor provin din frica de moarte sau este o altă ramură a fricii de părerea oamenilor, respectiv frica de a nu fi plăcut de oamenii din jur, care provine de asemenea din frica de a fi respins și a nu avea un grup de prieteni sau o familie, ce provine din frica noastră instinctuală de a nu fi protejați de lumea înconjurătoare și ulterior ajungând tot la frica de singurătate și eventual moarte. Frica de a-ți pierde locul de muncă sau de a investi într-o afacere provine din frica de a pierde banii și a rămâne fără o sursă de venit, care provine din frica de a nu te putea întreține pe tine sau familia ta și mai apoi de sărăcie, singurătate si ulterior moarte. Personal, oricum aș încerca să judec situațiile, îmi apare în minte doar imaginea unui copac, de la cea mai înaltă creangă până la rădăcină. Aceasta din urmă este frica de moarte, tulpina este frica de singurătate, toate crengile sunt diferite frici pe care omul le poate avea zi de zi pe tot parcursul vieții, iar fructele sunt consecințele pe care le produc acele frici prin simpla lor prezență în mintea ta.
Singurul mod prin care poți scăpa de aceste frici și implicit de consecințele acestora este să eliminăm cauza, rădăcina, adică frica de moarte.
"Cum să eliminăm frica de moarte dacă până la urmă scopul nostru natural pe acest pământ este să trăim și să ne reproducem, ducând specia umană mai departe?" o să te întrebi.
Pai, este simplu. Atenție, am scris simplu, nu ușor.
Frica de moarte se elimină prin acceptarea ideii de moarte și mai exact că odată și odată, nu știu când, se va întâmpla și nu poți face nimic să schimbi situația. Se va întâmpla și atât, punct. Poate chiar să fie "Punct și de la capăt.". Important este să realizezi că te consumi inutil și inconștient pentru a încerca să oprești un proces care nu poate fi oprit. Iar când vei realiza că însăși rădăcina copacului este irelevantă, tulpina și orice creangă sau fruct ale copacului vor deveni la rândul lor irelevante și inofensive. Copacul se va prăbuși, deci nu va mai avea nicio importanță în viața ta.
Într-adevăr, există și lucruri pe care le poți face, cuvinte pe care le poți spune, atitudini pe care le poți îmbrățișa care chiar pot fi periculoase și pot să-ți aducă durere sau eventual moartea, dar cazurile în care gândurile și fricile pe care le ai tu chiar se pot adeveri sunt rare spre imposibil de rare.
În cea de-a doua categorie sunt situațiile în care eziți pentru că tu crezi că vei trăi veșnic sau doar vrei să crezi că vei trăi veșnic. Cred că acestea sunt cele mai periculoase pentru că sunt situațiile în care te minți cel mai mult, uneori conștient, alteori inconștient. În prima categorie măcar există o șansă ca acele lucruri să se întâmple, câtuși de mică, dar în aceasta nu există nicio șansă să fii nemuritor.
Așadar, tu îți trăiesti viața ca și cum nu s-ar termina niciodată, lucrurile pe care-ai vrea să le faci azi și știi că dacă le-ai face azi te-ai simți ca un erou în propria ta viață le lași pentru mâine sau poimâine sau poate pentru la anul tot pe vremea asta, iar pe lângă faptul că nu progresezi niciodată, nici nu stai pe loc, ci regresezi, fiindcă acele ezitări te fac din ce în ce mai fricos, mai slab mental si mai lipsit de caracter.
Fricos te fac pentru că lucrurile pe care le faci și sentimentele pe care le îmbrățișezi constant, respectiv frica în cazul de față, ajung să te definească.
Slab mental și lipsit de caracter devii nefăcând ceea ce știi că trebuie să faci pentru a înainta în viață. Nelăsând la o parte scuzele de zi cu zi, ajungi să fii definit de acestea împreună cu lipsa de responsabilitate și multe altele, afectându-ți drastic caracterul și totodată devenindu-ți trăsături de personalitate, iar lăsând la o parte acțiunile necesare progresului tău, ajungi să fii definit de faptul că nu poți face un lucru greu, solicitant, un lucru care te-ar scoate din zona ta confortabilă și sigură, fapt ce denotă slăbiciune mentală. Și nu doar că denotă slăbiciune mentală, ba chiar o și accentuează de fiecare dată când eziți să faci un lucru greu despre care știi că trebuie făcut.
Pentru situațiile din această a doua categorie găsesc a fi utilă aceeași metodă a acceptarii ideii de moarte care se va întâmpla la un moment dat, necunoscut. Iar acest necunoscut poate însemna chiar mâine, ceea ce cred eu că ar trebui să te motiveze să faci azi ceea ce aveai de gând să lași pentru mâine sau pentru un alt viitor îndepărtat.